Ai auzit-o la o petrecere. Cineva a luat-o pe genunchi undeva spre finalul serii, a bătut de câteva ori în ea cu degetele, și dintr-odată toată masa a intrat în ritm. Sau ai auzit-o la o nuntă, în spatele unei formații. Sau ți-a cerut copilul una, după ce a văzut pe telefon pe cineva cântând la ea.

A doua zi te apuci să cauți și te oprești imediat. Cum se scrie? Tarabană sau darabană? Ai auzit ambele variante, de la oameni care păreau să știe ce spun.

Sunt două cuvinte diferite, pentru două instrumente diferite. Cel pe care îl cauți tu, cel în formă de pahar, cu o singură față și corp de metal, se numește în magazinele din România tarabană. Darabana este altceva: o tobă mică, veche, din cu totul altă familie și din cu totul altă parte a lumii.

Nu greșești când spui tarabană. Povestea e mai interesantă de atât.

Ce ții, de fapt, în mână

Instrumentul are un corp în formă de pahar sau de clepsidră, deschis la capătul de jos, cu o singură membrană întinsă peste gura de sus. Se ține pe genunchi sau sub braț și se cântă cu degetele, nu cu bețe.

În organologie, familia lui se numește tobă-pahar, iar de-a lungul regiunii poartă vreo cincisprezece nume: tarabuka, tarambuka, darbuka, doumbek, dumbelek, tabla, toumperleki. Se cântă din Africa de Nord și Orientul Mijlociu până în Balcani, iar la noi a intrat pe filiera turcească. Este un instrument foarte vechi. Tobe de forma asta apar în Mesopotamia și în Egiptul antic.

La noi îl auzi mai ales în muzica lăutărească și la petreceri, unde ține ritmul fără să aibă nevoie de nimic altceva. Un singur om cu o tarabană schimbă atmosfera unei mese, ceea ce nu se poate spune despre multe instrumente.

Ce vindem noi astăzi arată cam așa: corp de aluminiu sau de cupru, membrană sintetică, șuruburi de acordare pe margine. Modelul obișnuit are în jur de 43 de centimetri înălțime și opt șuruburi.

De ce circulă două nume, și de ce niciunul nu e greșit

Aici e partea care merită citită până la capăt, pentru că răspunsul e mai ciudat decât pare.

Darabana este în dicționar, și înseamnă altceva. DEX o dă ca "tobă (mică)", cu mențiunea că e învechită, și îi urmărește drumul prin ucraineană și poloneză, de la cuvântul *taraban*. Este toba mică de tip vechi, de la care ne-au rămas o grămadă de expresii pe care le folosim fără să ne gândim la instrument: a bate darabana înseamnă a da în vileag un secret, iar a vinde la darabană însemna a vinde la mezat, pentru că anunțul se făcea cu toba.

Tarabana, ca intrare de dicționar, înseamnă cu totul altceva. Dacă o cauți pe dexonline.ro, te trimite la "tarapana", care în Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească, era monetăria - locul unde se băteau banii. Vine din turcescul *tarabhāne*. Cu muzica nu are nicio legătură. Este pur și simplu un cuvânt care sună la fel.

Deci de unde vine tarabana pe care o cauți tu? Din același loc ca darabana. Dicționarul enciclopedic din 1926 trimite, în dreptul darabanei, la forma polonă și ruteană tarabana. Adică exact forma pe care o folosim azi pentru alt instrument.

Ce s-a întâmplat, pe scurt: un cuvânt vechi pentru o tobă a intrat în română pe două drumuri, iar formele lui s-au despărțit. Una a rămas în expresii și în cărți, cealaltă s-a lipit, în magazine și la petreceri, de instrumentul turcesc în formă de pahar. Dicționarul nu a ajuns încă acolo, dar limba vorbită a decis deja.

Ultimul rând este și cel practic: dacă intri la noi și ceri o darabană, o să-ți arătăm tot o tarabană. Ceri, de fapt, același lucru.

Aluminiu sau cupru

Prima alegere reală, după ce ai lămurit numele, este materialul corpului.

Aluminiul este ce vei găsi la majoritatea modelelor noastre. Este ușor, deci poți cânta o seară întreagă fără să-ți obosească brațul, și sună mai deschis, mai tăios. Este și mult mai ieftin. Modelele de aluminiu pornesc de la câteva sute de lei.

Cuprul este mai greu, sună mai cald și mai plin, iar diferența se aude limpede când cânți fără microfon, într-o cameră. Costă și de trei-patru ori mai mult decât un model de aluminiu comparabil. Merită dacă știi deja că vei cânta des.

Ca ordin de mărime, la momentul scrierii articolului, tarabanele noastre porneau de la aproximativ 215 lei pentru un model mic de aluminiu și urcau până spre 1.250 de lei pentru un model de cupru. Între ele, majoritatea celor pe care le vei vedea la petreceri se învârt în jur de 600-800 de lei.

Membrana este aproape întotdeauna sintetică, nu piele naturală, și asta e o veste bună: nu se strică la umezeală și nu se dezacordează când o scoți dintr-o mașină rece într-o sală caldă. Pielea naturală sună mai bine în mâna cuiva foarte bun, dar cere îngrijire pe care nimeni nu vrea să o facă la prima tarabană.

Șuruburile de pe margine servesc la acordare. Mai multe șuruburi înseamnă un control mai fin al tensiunii. Opt este standardul obișnuit.

Ce mărime, și de la ce vârstă are sens pentru un copil

Mărimea se măsoară în înălțime, iar modelul de adult are în jur de 43 de centimetri. Există și modele mai mici, care nu sunt jucării, ci instrumente adevărate la scară redusă.

Criteriul practic nu e vârsta din buletin, e dacă instrumentul stă comod pe genunchiul copilului fără să alunece, și dacă mâna lui ajunge relaxat pe toată membrana. Un copil care trebuie să se întindă ca să ajungă la marginea opusă va cânta încordat și va renunța repede.

Diferența față de alte instrumente este că aici nu se pune problema degetelor prea scurte sau a corzilor care taie. Se cântă cu palma și cu degetele, deci nu doare. Un copil poate scoate un ritm recognoscibil în prima jumătate de oră, ceea ce e o senzație de succes rar întâlnită la începutul unui instrument. Din motivul ăsta funcționează foarte bine ca prim instrument, chiar dacă nu rămâne instrumentul lui principal.

Ce nu vine în cutie

Un lucru pe care ți-l spunem din start: husa nu este inclusă, la aproape niciun model. Iar o tarabană se transportă, prin definiție - la petreceri, la repetiții, în portbagaj. Un corp de aluminiu lovit de o balama capătă o adâncitură care se aude, nu doar se vede.

Alege-ți din start o husă potrivită - întreabă-ne și ți-o potrivim la diametrul modelului tău. Este cea mai ieftină asigurare pe care o poți cumpăra pentru instrument.

În rest, nu ai nevoie de nimic. Fără amplificare, fără bețe, fără stativ, fără acordor. Scoți instrumentul din husă și cânți, ceea ce nu se poate spune despre aproape nimic altceva din familia percuției.

Unde stă în familia percuției

Tarabana face parte dintre instrumentele de percuție cu membrană, care se cântă cu mâna. Merită să știi ce e lângă ea, pentru că vecinii ei rezolvă probleme diferite:

• Djembe este tot o tobă în formă de pahar, dar din Africa de Vest, mai mare, din lemn, cu piele naturală. Sună mai grav și mai puternic. Se cântă în picioare sau așezat, cu instrumentul între genunchi.

• Conga sunt tobele înalte, cubaneze, care se cântă de obicei în perechi, pe stativ. Alt sunet, altă poziție, altă muzică.

• Bongos sunt cele două tobe mici prinse împreună, ținute între genunchi. Cele mai acute din familie.

• Cajon este cutia de lemn pe care stai și în care bați. A devenit instrumentul standard pentru acompaniat o chitară acustică, pentru că dintr-o singură cutie scoți și bas, și un sunet sec, de tobă mică.

Dacă îți trebuie un set complet, cu bass drum, tobe și cinele, aia e altă familie: tobele acustice, care cer spațiu, stative și bețe.

Ce se întreabă înainte de prima tarabană

Tarabană sau darabană, cum e corect?

Depinde la ce te referi. Instrumentul în formă de pahar, cu o singură față, se numește în comerț tarabană. Darabana este, în dicționar, o tobă mică de tip vechi, altfel construită și practic ieșită din uz. În vorbirea de zi cu zi cele două nume se folosesc unul în locul celuilalt, iar la noi vei primi același instrument oricum ai cere.

De ce dicționarul spune că tarabana înseamnă monetărie?

Pentru că este un omonim. Cuvântul "tarapana", din care vine acea intrare, înseamnă monetărie în Evul Mediu și provine din turcescul *tarabhāne*. Sună la fel, dar nu are nicio legătură cu instrumentul. Numele muzical vine pe alt drum, din forma polonă și ruteană *tarabana*, aceeași care a dat și "darabană".

Ce înseamnă "a bate darabana"?

Înseamnă a divulga un secret, a da ceva în vileag. Expresia vine de la toba mică, folosită odinioară ca să anunțe public o veste. Din același loc vine și "a vinde la darabană", adică a vinde la mezat, pentru că licitația se anunța cu toba.

Aluminiu sau cupru, ce iau?

Aluminiu, dacă e prima ta tarabană. Este ușor, sună deschis, costă de câteva ori mai puțin și nu te obosește la o seară lungă. Cuprul sună mai cald și mai plin, dar are sens după ce știi sigur că vei cânta des și că îți place instrumentul.

De la ce vârstă poate un copil să înceapă?

Nu există o vârstă fixă. Criteriul practic este ca instrumentul să stea comod pe genunchi fără să alunece și mâna să ajungă relaxat pe toată membrana, motiv pentru care se aleg modele mai mici. Se cântă cu palma și cu degetele, deci nu doare și nu descurajează, iar un ritm simplu iese din prima jumătate de oră.

Cum îți dai seama care e a ta

Un lucru pe care nu îl rezolvă niciun articol și nicio fișă tehnică: tarabana se alege cu mâna, nu din poză. Aceeași înălțime și același material sună diferit de la un model la altul, în funcție de profilul corpului și de tensiunea membranei, iar diferența se simte din primele lovituri.

De asta te invit să treci pe la noi. Vino și încearcă tarabanele noastre în magazinul din Strada Ion Câmpineanu nr. 26, în centrul Bucureștiului. Bate de câteva ori în margine și de câteva ori în mijloc, la două-trei modele diferite, și vei ști singur care e a ta. Dacă nu ești sigur ce mărime îți trebuie, scrie-ne la sales@muzicale.ro și îți spunem.